HocusPocusPreparatusBlog(us)

words, words, words.com weblog

Potopul A.R.Deleanu-lui

E semn bun.😀 Iata ca revin cu inca o recenzie din proiectul meu de recenzii ale unor carti scrise de scriitori romani tineri si contemporani. De data aceasta este vorba de romanul „Imblanzitorul apelor„, de A.R. Deleanu, volum aparut chiar in acest an la Editura Casa de Pariuri Literare.

Drept vorbind, am citit mai multe dintre romanele propuse, dar, ba n-am avut timp sa le recenzez, ba mi-a fost lehamite, pentru ca nu m-au impresionat prin nimic, poate doar in mod negativ. Dar incerc sa ma tin de cuvant si sa le recenzez pana la urma, insa dupa aceasta experienta nu ma voi mai ambala sa spun ca fac recenzie vreunei carti decat dupa ce o voi fi citit si doar daca imi va fi placut. Mi se pare atat de inutil cateodata sa consumi spatiul si timpul ca sa spui ceva neplacut, incat prefer sa nu-mi consum viata cu asa ceva, pentru ca mi-ar lua din timpul alocat altor lecturi. Poate e un principiu cam hedonist, dar, na!, viata-i scurta.😀

Titlul: Imblanzitorul apelor
Autorul: A.R. Deleanu
Editura: Casa de Pariuri Literare
Colectia: Opera Prima
Anul aparitiei: 2012

Opinia mea: Mi-a placut (ei, bine, da, asta e una dintre cele care mi-au placut :D), pentru ca este o proza inovativa, articulata, sumbra, cu un strop (dar doar un strop) de optimism intr-un potop de pesimism vizand natura umana si relatiile dintre oameni.

Avem de a face cu un nou text apocaliptic, precum cel al lui Mihnea Blidariu (se pare ca cei de la CDPL au prins gustul „armaghedoanelor” :D), dar la alt nivel de semnificatie si perfect liric din punctul meu de vedere. Ceea ce constatam pe parcursul lecturii este ca moartea este cel mai simplu lucru pe care il poti infrunta in viata, „umanitatea” reprezinta de fapt adevarata provocare. Lipsesc reperele spatio-temporale precise, dand astfel textului valoare de generalitate, de poveste eterna, de mit. Asta, si continutul propriu-zis amintesc de tragedia greaca in care destinul este implacabil.

In povestea lui A.R. Deleanu nimeni nu are nume, personajele se recunosc / capata identitate doar ca membri ai familiei (mama, tatal – „batranul”, fiul mare, fiul mijlociu etc.) disfunctionale si, partial, ca statut social. Potopul de afara reflecta potopul care macina familia, dar si pe fiecare dintre membrii aflati inca in viata. Nu stiu daca am dreptate, dar am simtit la un anumit nivel o vaga impresie de misoginism, pe modelul biblic al femeii care sta la baza ruinei acestei lumi. Dar poate ca ma insel.😀

Cred ca suprapersonajul romanului este potopul, la un moment dat intruchipat de „musafirul nepoftit”, iar ceea ce domina si caracterizeaza acest roman este lirismul. Vocabularul este utilizat de multe ori in mod original, in contexte situationale inedite, ce creeaza o proza cu accente onirice si suprarealiste, dar clar postmodernista prin lipsa dialogului, melanjul de genuri literare, limbajul frust (printre fanii caruia eu nu ma aflu ;)), amestecul uneori in mod cautat haotic de cuvinte si idei, doar ca, in spatele aparentului haos, exista un fir epic bine dirijat, exista tensiune permanenta si un joc chinuitor al sensurilor, o provocare permanenta pentru cititor din partea autorului. Onirismul grotesc mi-a amintit de nuvelistica lui Cartarescu, dar mai ales de romanul „Travesti” al aceluiasi autor. Printre afinitatile de stil (nu stiu daca sunt reale si asumate de autor) am detectat asemanari cu proza lui Filip Florian si a Hertei Müller, dar pot fi si altele despre care eu nu am habar, pentru ca nu am citit nimic din creatia respectivilor autori.😀

In acest text, amestecul inedit de poezie, de lirism si cruzime, grotesc, crima, foame, frica, intuneric, pedeapsa, iubire, apa, ura, mizerie umana, culpabilizare este dezlantuit, dar incredibil de fluid, de natural, toate convergand catre un catharsis asteptat, dar ale carui limite nici macar nu le putem banui initial.

Titlul este foarte bine ales, sugestiv, enigmatic, dar care, intr-un fel, induce cititorul in eroare prin crearea unui orizont de asteptare plasat in sfera mesianicului, cred eu.🙂

Concluzionand, apreciez ca autorul se poate considera un fericit si un norocos (nu ca personajul sau) ca o editura l-a publicat, deoarece, cu toate ca scrie bine, interesant, complex si complicat, cu ite greu de descurcat (dar nu in sensul crime scene sau thriller), ceea ce scrie el nu este deloc comercial, deci, pe de o parte, greu digerabil de catre cititorii neexperimentati sau de cei care nu vor sa citeasca si altceva decat clasica proza cvasiobiectiva, iar pe de alta parte, un risc pentru edituri. Poate ca totusi de aceea a „prins” la Casa de Pariuri Literare, pentru ca o astfel de proza reprezinta un adevarat pariu pentru un editor care trebuie sa traiasca din ceea ce editeaza sau dispare.

PS1: Ca atmosfera, cumva, mi-a amintit de cea din filmul „Seven„, al lui David Fincher, in care ploua continuu si tensiunea se situeaza la aceleasi cote cu morbidul, parca simtind nevoia unei purificari imense.😀

PS2: Este remarcabila postfata romanului, scrisa de Mihail Vakulovski si intitulata „Imblanzitorul povestilor misterioase„, in care realizeaza o dezambiguizare a textului, dar si o frumoasa pledoarie pentru talentul lui A.R. Deleanu, tanarul autor aflat la debutul sau literar.

Coperta: Ilustreaza perfect subiectul romanului si atmosfera apocaliptica. Coperta 1 reprezinta o reproducere a frontispiciului Bibliei ilustrate de Gustave Doré si tabloul se intituleaza „Potopul” (Noah’s Flood).

Citate:

  • … se intreba daca nu cumva pe ape timpul trece mai repede. Trebuie sa fie un alt fel de timp, unul care se strecoara pe nebanuite pe sub haine si alinta pielea cu ore, saptamani, luni si ani.
  • Era ca si cum asteptase aceste clipe, ca un om de stiinta care asteapta framantat momentul in care toate piesele teoriei sale se vor potrivi intr-o ecuatie eleganta.
  • Se intampla un lucru curios. Parca cineva a stins stelele.
  • Asta face durerea: iti aminteste de tine. Cand nu te doare nimic, esti un bou, un ignorant. De obicei, iti plimbi orgoliul in cutia craniana de colo-colo, prin beciuri si saloane, visezi la ce poti deveni, numai sa vrei, si intarzii devenirea pentru o alta zi. Pana cand te loveste durerea si iti aminteste de corpul tau, de piele, de carne, de ochi, de foame […], de toate, stii tu. Apoi zaci la pat ca o halca de carne pe masa macelarului si iti amintesti ca existi.
  • Apa nu pastreaza amintiri, ea te spala.
  • Ce nu se schimba moare. Ce se schimba prea des te va devora.
  • Chiar si acum, cand ma gandesc la seara aceea, ma gandesc la logica incaperilor. E ca si cum casa nu cuprinde in stomacul ei decat un anumit numar de suflete si de trupuri. Pentru orice trup si suflet nou adus in casa, odaile isi cer tributul si scot un trup si-un suflet afara din casa: trupul pe usa, sufletul pe geam.
  • Lucrurile nespuse macina trupul precum rod viermii pulpa fructului putred.
  • Eram colectionar de suflete, le tineam ca pe paianjeni in cusca de sub perna. Radeau, radeau si-si infigeau coltii in mine si smulgeau cu bratele lor multe toata carnea de pe mine.

–– o sa mai pun niste citate, dar, poate, maine, ca in seara asta is prea obosita.🙂

Punctaj: 4 / 5

PS: Stiti care e beleaua acum? Cum ilustrez eu articolul asta in mod cat mai clar???😀 Mmmm, gasesc eu solutia maine!😀 Vorba lui Scarlett O’Hara: „La urma urmei, si maine este o zi!”😀 Sper sa va fi placut recenzia mea si sa va fi convins sa cititi cartea recomandata.🙂

Octombrie 3, 2012 - Posted by | Carti, Noutati, Recenzii | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

8 comentarii »

  1. Și eu sunt de părere că e inutil să faci recenzie unei cărți care nu ți-a plăcut deloc.🙂
    Doar după titlu și copertă mă încercase un sentiment cum că voi ajunge să declar romanul lui A.R. Deleanu drept cel mai bun din literatura română contemporană😀 . Acum, că am citit și recenzia ta, sunt foaaarte sigură că îmi va plăcea. Tare fain l-ai prezentat!
    Te urmăresc de multă vreme (dar mai așa, din umbră ;;) ), fiindcă la tine aflu mereu ultimele noutăți despre Zafon😀. Nu știu cât de bine am reușit să îți intuiesc gusturile literare, dar cred că ți-ar plăcea și „Sfinți, vânturi și alte întâmplări”, de Dumitru Radu Popa. Descrie perioada comunismului, dar are o doză așa mare de fantastic încât nici nu sesizezi. Nu sunt mare amatoare de literatură română, dar acesta chiar mi s-a părut un roman genial.

    Spor la cât mai multă lit. rom. faină!

    Comentariu de Elena | Octombrie 4, 2012 | Răspunde

    • multumesc pentru recomandare si pentru feedback.😀 nu am citit inca nimic de dumitru radu popa, dar perioada comunista ma pasioneaza intr-un fel special, dar nu la modul amanuntelor sordide. uneori mi se pare ca scriitorii si mai ales cineastii romani de dupa ’89 vor sa accentueze numai laturile negative si sordide ale existentei in Romania, de aceea am incetat sa mai urmaresc filme romanesti recente.😀 ma deprima si ma fac sa-mi fie rusine de apartenenta la natia romana, iar eu am un mare respect pentru nationalitatea mea si pentru stramosii mei ca sa suport a vedea cum suntem tarati in mocirla de niste oameni care se cred artisti.🙂

      Comentariu de sandybook | Octombrie 4, 2012 | Răspunde

  2. Imi place recenzia, e cam tot ce as dori sa aflu despre o carte, si totusi nu alunga cheful de citit, dimpotriva. Iar citatele m-au convins in totalitate. Inca o carte adaugata pe lista.😀

    Comentariu de Ramona Alexis | Octombrie 4, 2012 | Răspunde

  3. Mulţumesc mult!

    Comentariu de A.R. Deleanu | Octombrie 4, 2012 | Răspunde

  4. @ Elena: Citeste-l. E un roman bun, mai bun decat cel al lui Radu Popa.
    Felicitari pentru ‘Povestea umbrei’ .
    @Sandybook: Avem literatura contemporana buna. Sunt autori tineri care scriu bine: Deleanu, Craznic, Raluca Baceanu, Nemerovschi si mai era cineva care a scris un fantasy bun la HergBenet – Ultima vrajitoare din Transilvania sau cam asa ceva.

    Comentariu de Nicu | Octombrie 4, 2012 | Răspunde

    • Nu ma indoiesc de faptul ca avem si tineri autori care scriu bine. Dar sa zicem ca in ceea ce priveste „Ultima vrajitoare…” nu suntem pe aceeasi lungime de unda.😀 (Tu ai citit cartea?)

      Eu am citit dintre tinerii autori pe Craznic, pe Deleanu aici de fata, pe Marian Coman, pe Mihnea Blidariu si pe Oana Stoica-Mujea, insa ceea ce a scris Anna Vary nu mi-a placut de niciun fel, cu toate ca tocmai de la cartea aceea aveam cele mai mari asteptari. In curand voi face o recenzie si „Ultimei vrajitoare…”, dar doar din cauza ca asa a fost proiectul meu initial si nu vreau sa ma abat de la el.

      In ceea ce o priveste pe Nemerovschi, din pacate, tipul ei de poveste nu este pe gustul meu, oricat de bine ar scrie.😀 Mai am in plan sa citesc Ana-Maria Negrila, Stefana Cristina Czeller si o sa incerc si Raluca Baceanu, de asemenea ii am in vizor si pe Mihaela Cogalniceanu („Kalusia”), pe Florin Pitea, Liviu Radu si Sebastian A. Corn. Multumesc pentru recomandari.😀 (E plina noptiera mea de literatura romana contemporana =)))

      Daca tot vorbim de proza romaneasca, nu neaparat scrisa de autori tineri, ai citit proza de Andrei Oisteanu si de Ioan Petru Culianu? Mie mi-a placut foarte mult „Cutia cu batrani” a primului si „Pergamentul diafan” a celui de-al doilea.🙂

      Comentariu de sandybook | Octombrie 4, 2012 | Răspunde

      • Am citit cartea. Mie mi-a placut. Asta si poate din cauza ca citesc foarte rar fantasy. Am citit ‘Pergamentul diafan’.

        Comentariu de Nicu | Octombrie 5, 2012

  5. Salut! A.R. Deleanu a scris si in Revista de Povestiri., nr. 6, pe septembrie.🙂 Daca vrei, da-mi mailul tau sa-ti povestesc mai multe. Nu l-am gasit pe blog. Zi frumoasa!

    Comentariu de Vera Stan | Octombrie 5, 2012 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: