HocusPocusPreparatusBlog(us)

words, words, words.com weblog

Vremea lupului

dublu tais c4dublu tais c1Imi face mare placere sa ma intorc la proza fantasy contemporana romaneasca si sa va aduc in atentie Nr.3 al publicatiei electronice DUBLU TAIS, coordonata de Ciprian Mitoceanu.

Numarul se intituleaza VREMEA LUPULUI  si contine doua nuvelete semnate de:

  • Oliviu Craznic (Lenore Arras) si de
  • Catalina Fometici (Chipul intunecat al visului),

pe care as dori sa vi le prezint in continuare, in masura in care ma pricep sa fac acest lucru si sperand ca voi surprinde ceea ce este important de remarcat.😀

Cele doua nuvelete sunt bine articulate si se completeaza precum cele doua fete ale aceleiasi monede. Salut alegerea facuta de editori de a le publica impreuna, va precizez faptul ca textele sunt accesibile doar in format electronic si, daca recenzia mea va va convinge ca merita citite, aici aveti un link unde puteti sa comandati revista.raining1

LENORE ARRAS

Nuveleta Lenore Arras mi-a facut o impresie puternica. Este o proza concentrata, intens vizuala, scrisa intr-un limbaj incantator. Aminteste de basmele germane si de Game of Thrones ca stil si atmosfera. In cazul atmosferei are si ceva din filmul Red Riding Hood prin toata acea mare de gheata si frig imbinata cu moarte si sange.7335227c4cdda9c7640d0d09c3fdd65b102_1289592523

Oliviu Craznic dovedeste o extraordinara eruditie lexicala, daca ma intrebi pe mine. Sunt incantata de faptul ca utilizeaza o multime de neologisme si de cuvinte rare, fie regionalisme, fie arhaisme, fara insa a strica in vreun fel efectul general de poveste unitara. Suspansul este bine dozat, scenele de lupta sunt picturale, crude și intense, iar perspectiva narativa este subiectiva.

Narator este insusi personajul principal, Ferrin, care o iubeste foarte mult pe Lenore Arras. Nu va voi spune mai mult pe aceasta tema, dar nu e ceea ce credeti voi acum.😉 Sper ca v-am starnit curiozitatea.😀 Si eu am fost indusa in eroare de sentimentele lui Ferrin, caci Craznic tine sa se joace un pic cu noi si sa ne surprinda la sfarsit.😀2011021404294400001421860000225128

Este o poveste despre razbunare, despre suferinta pana la limitele insuportabilului, dar si despre vointa incrancenata de a face dreptate. Ferrin este un tip puternic, inteligent, curajos, care nu mai are nimic de pierdut dupa moartea Lenorei, cu exceptia vietii sale, pe care insa nu o considera prea valoroasa decat in masura in care il ajuta sa razbune moartea tinerei si frumoasei fete nevinovate.

Peisajul inghetat este amenintator, ilustrat in culori saturate, contrastele sunt intense (albul stralucitor al ghetii si al luminii vs sangele animalelor si al oamenilor), iar autorul reuseste sa introduca in descriere numeroase elemente de tensiune si flashback-uri, care ating o culme 477156_art_chelovek_kapyushon_arbalet_oruzhie_koster_dom__1680x1050_(www.GdeFon.ru)in timpul luptei lui Ferrin, mai intai cu fiarele demonice, apoi cu insotitorii sai ostili.

Intalnirea cu ducele Alier de Arras aduce cu sine un deznodamant infiorator pentru Ferrin, a carui suferinta nu se opreste, dar ca un damnat care se respecta, isi intelege limitele si destinul si faptul ca nu i se mai poate opune.

Sunt foarte curioasa daca autorul va transforma vreodata aceasta proza scurta intr-un roman, pentru ca are foarte mult potential. Imi place Ferrin si mi-as dori sa „o vad” si pe Lenore.Stronghold_on_the_wall_by_MarcSimonetti

Ca de obicei, Craznic ilustreaza Raul si Binele in lupta lor vesnica, bruta, fara infatisari edulcorate, doar ca de aceasta data nu mai poti fi sigur care este alegerea morala, tocmai de aceea eroii sai sunt surprinsi in situatii atat de profund dramatice. La sfarsit nu poti sa nu te intrebi: oare alegerea ducelui de Arras nu a fost, de fapt, corecta, dar prost orchestrata? Cat de pedepsit a fost ducele pentru alegerea sa aflam abia la final. Este ducele, cu certitudine, personajul negativ al acestei povesti? Ce as fi facut eu, cititorul, in locul ducelui? Dar in locul lui Ferrin?

Lycan_by_Jared1481Asa cum se intampla si in cazul romanului sau „… si la sfarsit a mai ramas cosmarul”, Oliviu Craznic ne provoaca sa gandim, sa meditam asupra alegerilor noastre, dar si asupra posibilitatilor noastre de alegere. Acest fapt dovedeste talentul autorului si ca textele sale merita cu adevarat sa fie citite.

CITATE:

„Caci viitorul este numai si numai trecutul continuat.”

„Aspru ne purtam cu totii crucea.”

„Inteleptii scriu in sinaxarele lor ca alesii Domnului isi recunosc clipa plecarii spre umbra.”

„Manie. O simteam ruginie crescand in mine, talaz irezistibil si rau al unui viitor de mult pierit intre alegeri gresite. Aerul mirosea a crima.”

„… judecata ii spunea firii mele mii de odioase adevaruri.”

raining1

CHIPUL INTUNECAT AL VISULUI

198d40fc2f108c53023383d7c2acccebProza Catalinei Fometici este bine articulata, cu personaje in principal masculine. Subiectul nu este nou, dar este tratat cu inteligenta, nimic din ceea ce scrie nu este de prisos, dar nici nu incarca textul in mod inutil. Autoarea dovedeste o buna coordonare a intrigii, alternand momentele de suspans cu cele de aparent calm, intr-un text de atmosfera ce abordeaza, in acord cu tema numarului revistei, Raul in forma lycanilor.

Atmosfera creata, ca si povestea in sine mi-au amintit de unul din filmele mele preferate: Le Pacte des Loups, iar numele personajelor au intarit aceasta senzatie de deja-vu: Julien de Roanne, Henri d’Etang, du Jammel, Armand de Foix, Allayra d’Ivy-Noire, regele Louis etc.

Actiunea nuveletei se petrece in Franta medievala, contine aventura, curaj, onoare, cavalerism, prietenie si dragoste, dar peste toate, are dramatism condimentat cu vis si cu demonism, iar finalul prezinta o intorsatura neasteptata, dovada a capacitatii autoarei de a surprinde cititorul cand se asteapta cel mai putin. Chiar nu vreau sa v-o povestesc, pentru ca e pacat sa n-o cititi si sa va bucurati de ea.

lycan10In concluzie, pot sa spun ca este remarcabil modul in care textul surprinde posibilitatile reduse ale omului in lupta individuala cu Raul pur – suprapersonajul celor doua nuvelete.

 CITATE:

„– Am ajuns vremurile in care diavolul umbla pe pamant, de Roanne… Si cred ca e abia inceputul.”

Ne priveşte de departe cu ochi de foc, adulmecându-ne spaimele, oboseala, neliniştea, apoi dispare, topindu-se în întunecimile dese. Mă întreb dacă este, într-adevăr, ceea ce căutăm, sau doar un joc de lumini, o imagine incertă născocită de minţile noastre cele atât de tulburate…”

Monştrii există cu adevărat. Aşa cum ni-i descria mama când eram mici, pentru a ne potoli. Aşa cum apar în coşmarurile cele mai negre, care ne bântuie în nopţile fără lună. Sunt mari, urâţi, şi ucid. Ucid fără conştiinţă, fără a vrea să o facă. O fac pur şi simplu, pentru că o pot face. Aşa se manifestă răul pur.

raining1

COPERTA: Este construita astfel incat sa ilustreze faptul ca sunt doua texte, iar alegerea personajului feminin cu masca din prim-plan sugereaza perfect ideea celei de-a doua nuvelete. Per ansamblu, este o coperta bine realizata. Personal, as fi ales ca ideea de licantropie, comuna celor doua texte, sa o introduc prin prezenta unui lup langa pesonajul din prim-plan, renuntand la imaginea inserata deasupra scarilor, dar poate ca autoarea (Catalina Fometici) s-a gandit ca trebuie sa primeze ideea de dublu, sa fie evident ca sunt doua povesti, desi titlul publicatiei spune asta fara ocolis.

Punctaj: 5 / 5

Ianuarie 19, 2014 - Posted by | Cartile mele noi, Mad world, Noutati, Recenzii, The rest is... not silence | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: